Într-o zi normală ca cele dinaintea pandemiei, o gașcă de skateri clujeni s-ar fi întâlnit în Parcul Rozelor la o poveste și un antrenament de skateboarding à la Cluj într-o atmosferă veselă și primitoare. Nici măcar frigul de afară nu i-ar fi oprit.
În urmă cu câțiva ani, acești tineri s-au luptat pentru renovarea parcului, pentru a-l aduce în rând cu lumea. Ca rezultat al determinării lor, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a început în 2019 demersurile pentru a transforma parcul într-un loc dedicat pasionaților de skateboarding.
De curând, parcul s-a închis, iar acești sportivi încearcă să țină pasul cu antrenamentele până la redeschiderea parcului. Mulți dintre ei preferă parcările subterane, mai ales când acestea sunt goale. Oamenii de la securitate deja îi cunosc pe mulți dintre ei, dar unora dintre agenți nu le face plăcere să îi privească pe copii și îi amenință deseori sau chiar contactează autoritățile. Aceste gesturi sunt tot mai puține pe măsură ce agenții de pază au realizat că tinerii nu sunt problematici.
Mulți dintre skateri își amintesc cu drag de momentele în care se temeau să nu aibă necazuri cu cei de la pază, iar printre aceștia se numără Cătălin.
Cătălin Kovacs are 19 ani și este pasionat de skateboarding încă din 2011. Este motivat de prieteni, care îi sunt ca o familie. Adoră să își petreacă timpul cu ei, să se sfădească, să se ajute unul pe celălalt și să se laude cu ce a mai învățat fiecare, dar cel mai mult îl motivează serotonina pe care o simte când iese în parc, la rampă, sau în parcare, după caz.
Fiindcă ploua, băieții s-au adunat în subsolul unei parcări goale. Acolo se antrenează ei în zilele friguroase și ploioase. Pentru a nu-și ieși din mână, se furișează unde găsesc o parcare subterană goală și improvizează, din ce găsesc, rampe și alte nebunii.
În parcarea pe care au ales-o astăzi ca punct de întâlnire erau deja cinci tineri, care se gândeau cum să pregătească terenul.
Astăzi s-au mulțumit cu un capac de la canalizare, niște cărămizi ciobite, doi paleți și două scânduri de mobilă din pal.
În cursul a două ore s-au adunat aproximativ 20 de oameni. Unii au venit cu rolele, alții cu trotinetele, dar cei mai mulți au venit cu skateboard-ul.
Printre alți tineri care au venit, se numără Tania și Mihai. Mihai Răducu este un tânăr de 19 ani care a intrat în lumea skateboarding-ului încă din clasa întâi. Face parte din familia Area52 skateshop, care îl sponsorizează de patru ani. Pe Mihai îl motivează limitele care nu există când se află pe skateboard.
Tania Peștean are 17 ani și este pasionată de scris și fotografie. Nu de mult l-a cunoscut pe Mihai și de atunci îl susține în tot ceea ce și-a propus, îi face poze sau îl filmează de fiecare dată când Mihai încearcă vreo schemă nouă. Îmediat ce s-au „instalat”, Mihai și-a schimbat repede pantofii cu altă pereche. Talpa de la pantof trebuie să fie mereu uscată, iar placa deteriorează pantoful piciorului dominant. De aceea, nimeni nu se riscă să își strice o pereche frumoasă de papuci.
Fiecare skater are o pereche de teniși pe care o poartă până ce aceasta se dezintegrează efectiv.
Încălzirea lui Cătălin constă într-un stretching scurt, cu insistențe asupra mușchilor picioarelor. La fel și cea a lui Mihai, care insistă mai mult asupra genunchiului stâng, din cauza unui accident. Pe urmă, cei doi încep, pe rând trick-urile de bază pentru memoria musculară: Ollie – săritura simplă; Kickflip – o săritură în care placa face „o rotație de 360 de grade pe axa longitudinală a plăcii”; după care urmează Ollie 180 – o săritură care întoarce practicantul cu fața la spate și invers.
Există, într-adevăr, o adevărată știință în ceea ce privește placa în sine: plăcile pot fi high-concave sau low-concave. Primele au extremitățile mult mai curbate, iar cele din urmă sunt aproape drepte. Majoritatea preferă plăcile high-concave, mai ales pentru sărituri și alte scheme. Inclusiv roțile au un capitol de teorie rezervat. Diferă în mărime și rigiditate, iar fiecare model corespunde unui anume stil de skateboarding.
Întrebați ce sfat ar putea da unor tineri care vor să le calce pe urme, Mihai recomandă un psihic destul de puternic emoțional, capabil să mărturisească măcar 100 de încercări greșite:
„Skateborading-ul te învață perseverență mai bine decât orice”.
Cătălin încurajează pe cei noi să lege prietenii cu alți skateri mai experimentați care să le devină mentori și să își petreacă mai mult timp cu ei.
„De exemplu, eu am cunoscut pe cineva care, acum un an abia stătea pe skate și a început să vină cu mine aproape zilnic. A progresat mult, atat de mult încât a participat la primul concurs de skate vara trecută. Nu a câștigat, dar totuși, a fost ceva, povestește Cătălin. Și nu în ultimul rând, dacă te apuci de skateboarding numai ca să pari cool sau ca skaterii care poartă haine faine și „ce alte prostii se mai gândesc oamenii să imite de la skateri, atunci mai bine nu o faci. Asta e valabil în orice domeniu.”.
Mihai și Cătălin sunt prieteni din clasa a treia, când, într-o pauză Mihai l-a auzit pe Cătălin menționând ceva despre un trick și au început să vorbescă despre skateboarding.
„Am stabilit că ar trebui să ieșim într-o zi împreună la skate. Pe vremea aia ne dădeam amandoi singuri și nu știam de alți skateri în cartier. Din prima zi în care am iesit cu el la skate am continuat să ieșim zilnic sau de fiecare dată când era posibil. Asta continuă și acum. Faptul că învățăm trick-uri în același timp ne-a ajutat pe amândoi să progresăm, pentru că dacă eu îmi dădeam seama de un detaliu mărunt, dar important la un trick și el încă nu îl învățase, îi explicam tot ce stiam și viceversa.”
După ce băieții și-au terminat pauza, Tania a mărturisit că ceea ce iubește cel mai mult la prietenii ei este pasiunea și dedicația de care dau dovadă în fiecare zi. Inclusiv timpul antrenamentului de astăzi arată pasiunea lor. Astăzi, băieții s-au bucurat de o pauză între cursuri, pe care au folosit-o pentru a da câteva ture pe skateboard.
Activitatea lui Cătălin și Mihai poate fi urmărită pe Instagram: @catakov și @raducumihai56 .
