Stimați profesori și dragi elevi, dacă ați avea un leu pentru fiecare dată când ați auzit, ați spus sau doar v-ați gândit la cât de mizerabil, învechit și prost gândit este sistemul nostru de învățământ, prin ce țări exotice v-ați plimba acum? Sau mă rog, după ce e gata pandemia…
Ce vreau să subliniez este faptul că auzi tot la al doilea pas despre cum structura materiilor nu mai este relevantă pentru ceea ce vor și au nevoie elevii să învețe, orele sunt prea multe și din „aerisim programa” noi ajungem la încă 3-5 ore în plus îmbrăcate în sintagma „opționale obligatorii”, elevii fac școală cu adevărat după școală, în sistemul „meditații”, iar dacă au activități extra-școlare care îi ajută cu dezvoltarea pe plan personal și la formarea gândirii critice și au părinți care realizează că aceste aspecte sunt mai importante decât 10 pe linie la toate materiile, o goană după note care nu dovedește nimic în afară de o capacitate (admirabilă?!) de a toci, vor fi văzuți drept pária societății și persoane fără viitor, doar pentru că nu acceptă sistemul despre care oricum ne plângem cu toții.
Și atunci, mă gândesc, deși nu m-a rugat nimeni să o fac, ce ar fi să punem problema altfel și să privim lucrurile și din alt unghi?
Adică, dacă tot sistemul e praf, dar niciunul dintre cei care au „scaune de încălzit” nu prezintă interes să schimbe ceva, zic să schimbăm noi abordarea noastră față de sistem, fie că vorbim despre elevi și părinții lor, sau profesori.
Pentru părinți n-am de transmis decât că ce „predau” ei acasă se va vedea în comportamentul copiilor după ce nu vor mai fi copii. Vânatul notelor de 10 îl va transforma pe om, cel mai probabil, într-o persoană mult mai interesată de recompensa pe care o va primi pentru că a făcut ceva, decât de ce a învățat și ce experiență a acumulat din acel ceva.
Pe profesori i-aș ruga să înțeleagă că și dumnealor reprezintă un model pentru toți elevii lor, pentru toți acei adulți în devenire.
Și pentru că au în fața lor încă niște copii, dacă vor să le stârnească interesul, trebuie să își vadă meseria ca pe o metodă de a redescoperi, alături de fiecare generație, acele mistere ale materiei pe care o predau. Unii fac asta deja, dar alții au impresia că strigatul și ideea asta că prin frică impui respect chiar dau roade. Nu dau, ci doar îi determină pe elevi să spună că urăsc materia, deși problema lor este cu cel ce le-o prezintă. Până la urmă, cred că asociem cu toții materiile cu o anumită față. Iar dacă materia are mai multe de oferit decât ce impune sistemul educațional, cu examenele sale atât de „logic” structurate, vă invit să încercați să îi faceți pe elevi să vrea să ducă mai departe ce ați început.
Iar la final, un sfat pentru elevi, pe care nu mi l-a cerut nimeni, ar fi să înțeleagă că trăiesc într-o țară în care educația este pe ultimul loc.
Profesorii nu sunt de vină pentru că sistemul e învechit și nu îi învață aproape nimic util, deci dacă dumnealor vă respectă și încearcă să ajute nu le puneți bețe-n roate, iar activitățile precum voluntariatul, sportul, muzica, cititul și ce mai vreți voi au mai multă valoare decât învățatul pe de rost a unor noțiuni, comentarii și formule pe care ori nu le vei mai folosi, ori le poți accesa de oriunde, deci sigur nu trebuie să îți umpli mintea cu așa ceva.
Da, sunt atât de naivă încât să cred că dacă am înțelege și ne-am schimba perspectiva cu toții, sau majoritatea, ne-am împăca mai bine cu sistemul ăsta condus de minim 3 miniștri pe an, care dorm bine noaptea știind că buzunarul lor e plin și mulțumindu-se cu ideea că toți cei fără acces la internet și lăsați de izbeliște de vreun an de zile vor fi adăugați la statisticile cu analfabeți funcțional și „aia e”.
