Școala online nu este la fel pentru toată lumea. În timp ce alții au parte de tot confortul din lume, de un mediu plăcut în care să își desfășoare activitatea, dar și de tehnologie, alții, mai puțin norocoși, depun un efort imens pentru a participa la orele online. Acesta este un fenomen tot mai des întâlnit, iar în mediul rural există tot mai mulți copii care nu participă la orele online din cauza sărăciei.
Speranță într-o lume crudă
Dumitrița, elevă în clasa a 5a: Aș vrea să intru la ore, dar nu am cum.
Tristețe și durere se citesc în ochii copiilor dornici să învețe în contextul pandemiei, însă fără posibilități. Dumitrița locuiește alături de cei patru frați ai săi și de părinți într-o căsuță modestă din Județul Suceava.
Familia este formată din cei cinci copii: Iuliana, Cristina, Dumitrița, Iliuță, Claudiu și părinții acestora. Copiii au vârste cuprinse între 6 și 15 ani și sunt elevi ai școlii din comuna în care locuiesc. Respectuoși, inteligenți și plini de speranță, așa se pot descrie aceștia.
Ușa se deschide, iar lumina de la un bec amărât și căldura arzătoare generată de o sobă mică sugerează simplitate. Pereții roz și covoarele colorate însuflețesc casa, iar atmosfera este una liniștită. Prin toată casa se găsesc împrăștiate diferite jucării, iar pe lângă acestea își fac simțită prezența doi cățeluși care par să fie prietenii cei mai buni ai copiilor. Este o seară liniștită, mama gătește, iar tatăl se ocupă de treburile din curte. Într-un colț, se află un televizor mic la care se uită fascinați copiii pe un canal de desene animate. Îmbrăcați modest, cu haine curate și îngrijite, aceștia răspund cu entuziasm la întrebările legate de școală, semn că aceasta este lucrul cel mai important pentru ei.
R(reporter): Ce vă lipsește cel mai mult în această perioadă?
-Școala, profesorii și colegii. (Cristina, clasa a 8a)
Nu toți copii familiei Rotundu participă la orele online. Aceștia dețin o tabletă, iar singurele care intră la ore sunt Cristina și Iuliana. Acestea sunt în clasa a 8a și se pregătesc de Evaluarea Națională. Fetele împart tableta cu o vecină care se află în aceeași situație și speră să fie admise la un liceu de elită din zonă.
-Avem o singură tabletă pe care o împărțim cu o vecină, iar internetul este slab, se întrerupe mereu. (Iuliana, clasa a 8a)
Ceilalți copii s-au sacrificat pentru acestea și nu intră deloc la ore. Întrebați dacă preferă școala online sau școala tradițională, aceștia au răspuns că cea tradițională. Dumitrița și Iliuță (clasa a 2 a) spun că încearcă să țină pasul și să învețe singuri din manuale. Iliuță spune că îi este dor de profesorul de religie pe care îl stimează și îl are ca model în viață. Mezinul familiei, Claudiu, este la grădiniță și mărturisește că îi lipsesc jucăriile și jocurile din curtea școlii alături de colegii lui.
R: Ce dorești să te faci când o să fii mare?
-Vreau să mă fac bucătar! Răspunde cu o dorință arzătoare, dar și cu o sclipire aparte în ochi Iliuță.
-Doresc să mă fac profesoară! (Dumitrița)
Nepăsare sau incompetență?
Într-un stat democratic, copiii ar trebui să aibă acces la educație indiferent de context. Deși țară membră a Uniunii Europene, o treime din populație trăiește în sărăcie, iar peste un milion de copii se culcă seara pe stomacul gol în condiții mizere. Pandemia a agravat starea acestora, iar trecerea în online i-a privat de orice fel de educație, deși educația trebuie să fie primordială.
Fostul Ministru al Educației, Monica Anisie, susține că au fost luate o serie de măsuri necesare pentru a sprijini procesul educațional prin achiziția de echipamente IT, precum și a altor echipamente sau dispozitive electronice necesare desfășurării orelor online. În ciuda acestui fapt, aceste dispozitive nu au ajuns unde trebuie. Cum vor ca viitorul țării să fie mai bun dacă nu îi educăm pe tineri?
