Știți acel moment când vorbești cu el sau cu ea și zâmbești incontrolabil și realizezi brusc că tocmai ai dat-o în bară? Ei bine, de ce primul gând este că ai dat-o în bară? De ce este atât de rău să te îndrăgostești? „La dracu’ cu iubirea!” rostești înainte să mai dai un shot, pentru că în seara ți-ai promis că nu o să-ți mai pese.
Dacă nu am fugi toți de lucrurile pe care le căutăm, poate că acest bal mascat s-ar opri
Vrând, nevrând, more or less, toți căutăm același lucru: o persoană pe care să ne putem baza, alături de care să îndeplinim acea necesitate de bază a omului și lângă care să putem să dormim fără să ne temem că a doua zi de dimineață ne va chema un Bolt sau că a și uitat cum ne cheamă. Vrând, nevrând, toți vrem pe cineva care să ne fie o oază. Vrând, nevrând, toți vrem să ne îndrăgostim. Atunci de ce fugim de asta? Pentru că vrând, nevrând totul vine la pachet cu o serie de suferințe, de dezamăgiri, de disperări, de nervi, de draci, de pahare sparte, de pumni în ușă, de lacrimi pline de rimel, de shot-uri de uitare și de străini sub care ești ca să treci peste cineva. Pentru că vrând, nevrând, generația noastră a pierdut semnificația valorilor, principiilor, sentimentelor.
La dracu’ cu iubirea, la dracu’ cu loialitatea, la dracu’ cu relațiile, la dracu’ cu limitele! Hai să bem și să ne-o tragem pe unde apucăm, în fiecare noapte cu altcineva, pentru că asta înseamnă să fii tânăr
De câte ori nu ai zis ceva asemănător cu subtitlul de mai sus? Și nu încerca să minți, pentru că de fapt eu nu vorbesc cu tine și tu nu vorbești cu mine, doar citești ce am scris eu cu o voce atribuită de mintea ta. Nu știi nici măcar dacă sunt fată sau băiat, deci singura persoană pe care ai minți-o ai fi tu. Și atât. Așa cum te-ai mințit când ai zis că vei uita de ea, așa cum ai mințit când ai zis că nu-i vei mai răspunde la telefon după ce te lasă 7 ore cu seen fără un motiv valid, așa cum te-ai mințit când ai zis că de data asta nu te mai atașezi, așa cum ai mințit de fiecare dată când te-ai îndrăgostit.
Și, ah, pentru numele lui Dumnezeu, ce minciună frumoasă! Câte nopți râzând cu telefonul în mână, câte „Te iubesc” spuse din suflet, câte atingeri în locuri nepotrivite, câte priviri care erau cât o mie de cuvinte, câte inside jokes, câte motive să fii fericit. Te-ai fi mințit așa o viață întreagă, dar apoi ceva s-a rupt. Și s-a rupt și în tine. Și în caracterul tău. Și în valorile tale. Și te-ai pierdut printre pahare de alcool ieftin, pentru că ești tânăr și nu ai bani, și pumni dați prin pereți și perne strânse în brațe.
Te-aș strânge în brațe, dar m-ai respinge
Nu mai lași pe nimeni să se apropie de tine, ești singur, ești pe cont propriu. La dracu’ cu iubirea, dar de data asta te și ții de cuvânt. Desigur, e iar o minciună. Pentru că ești drogat, ești în sevraj, aștepți din nou să te îndrăgostești. O iei de la capăt, fluturi, insomnii de fericire, melodii de dragoste.
Cea mai mare curiozitate a mea este dată de faptul că nu înțeleg de ce o relație este văzută ca o limită
De fiecare dată când cineva îmi spune asta știu că a avut doar relații toxice. Cum să fii limitat de cineva sau ceva care ar trebui să-ți dea aripi și avânt? Cum să te consideri tras în jos când persoana de lângă tine ar trebui să reprezinte o treaptă în plus de ajutor când cazi? Cum să consideri pierdere de timp când timpul ar trebui să fie oprit în loc? Dar da, sunt de acord cu voi, nu are sens.
Haideți să ne închidem în bula noastră de friends with benefits fără a fi friends și în one night stand-uri. La dracu’ cu iubirea toți în cor, pentru că ne este frică să ne-o tragem cu cineva care ne iubește
08/05/2021
17:53:51
Destiny
