Am deschis cartea pe care voiam să o citesc, pentru că știam că acolo voi găsi niște răspunsuri. De printre pagini au sărit mai multe de eu, de tot felul.
eu, suferind de sindromul victimei.
eu, aproape de o criză de nervi.
eu, anxioasă.
eu, panicată.
eu, plină de frică.
eu, falsând emoții.
eu, plângând.
eu, cea care va rămâne mereu cu durerea instalată în ea.
eu, oarbă încă.
eu, confuză.
eu, îndurerată.
eu, rănită interior și exterior.
eu, eu, eu, eu, eu și eu, numai în moduri negative, toxice, nesănătoase. M-am privit în oglindă și mi-a vorbit eu, suferind de sindromul victimei.
-Nu e vina ta că ești așa, m-a mângâiat pe creștetul capului, pe umeri, la tâmple.
-Bineînțeles că e. A trecut vremea când nu eram eu responsabilă pentru ce mi se întâmplă. -Nu, nu. E vina lui, vina lor, e vina vremii, nu e momentul potrivit. Tu nu ești de vină deloc. -Nu-mi pare bine că trebuie să ne separăm. Trebuie să dispari din mine, înțelegi? Am să te fac să dispari. O să-i transmit și creierului asta. Eu sunt responsabilă pentru tot ceea ce mi se întâmplă.
Eu sunt responsabilă să mă vindec.
Autor: Raicu Anca
