În ciuda tehnologiei și a inovațiilor de care se dispun în prezent, tinerii se confruntă cu probleme legate de încredere și iubire de sine, fapt ce arată un nivel scăzut de autocunoaștere și disciplină. Multora le este greu să ia inițiativă și se subestimează în fața celorlalți.
Cristian Stan, un tânăr în vârstă de 27 de ani, din Pitești; a devenit mentor în ceea ce privește dezvoltarea personală și iubirea de sine. Ca orice proces, evoluția sa a implicat numeroase schimbări, pe care a fost dornic să le împărtășească publicului, cu scopul de a-i motiva spre propria cunoaștere.
R: Uitându-te spre propriul trecut, care au fost momentele care ți-au influențat cel mai tare dezvoltarea?
C: Liceul, deoarece pentru cine mă cunoaște din perioada respectivă, este o mare surpriză ceea ce se întâmplă în momentul de față și că tocmai eu, dintre toți, am ajuns să vorbesc despre iubire de sine, respect de sine, loialitate și sinceritate. De ce? Pentru că eram opusul a tot ceea ce spun în momentul de față. Nimic din ceea ce spun acum nu m-ar fi caracterizat. Și cred că a fost pentru mine o perioadă decisivă, pentru că niciodată nu m-am considerat un om rău, în sensul că n-am făcut niciodată lucruri din răutate. Acum, la 27 de ani, am înțeles ce fel de traume, temeri aveam din copilărie, de ce simțeam nevoia poate să epatez, să ies în evidență în anumite momente, de ce simțeam să intru într-o relație doar ca să ies din ea o săptămână mai târziu.
R: Ce crezi că te-a făcut să înțelegi necesitatea unei schimbări?
C: Contraste. Noi, ca și oamenii, învățăm prin contrast. Știm ce este lumina, pentru că înțelegem întunericul. Eu am înțeles ce înseamnă să fii cu adevărat loial, sincer, bun, empatic, neorgolios, tocmai pentru că știam foarte bine ce înseamnă opusul. Și în momentul în care am simțit pentru prima dată pe propria piele ce înseamnă să te îndrăgostești de cineva, ce înseamnă să pui suflet și ce înseamnă să ajungi să iubești un om care simți, că ar putea să renunțe în orice moment la tine și care te consideră că nu ești suficient de bun pentru el; acela a fost momentul în care am zis: „Doamne! Dacă eu am provocat suferința asta mai departe oamenilor de până acum, vreau să schimb ceva, pentru că simt pe propria piele cât de neplăcut este și știu acum cum stau uneori lucrurile acestea”.
R: Cum consideri că a influențat facultatea parcursul propriei tale vieți?
C: Planul era bine pus la punct, plec de la Pitești, mă duc la Facultatea de Drept, mă fac notar. Și toate bune și frumoase. Motivul pentru care am mers la facultate este pentru că mama mea este notar și cred că așa cum copii de fotbaliști se fac fotbaliști, copiii de doctori se fac doctori și tot așa, eu am ales să devin notar. În timpul facultății s-au întâmplat două lucruri majore: M-am îndrăgostit foarte mult de o colegă care a devenit ulterior relația toxică despre care spun. Acela a fost primul moment în care am conștientizat că, baza sau fundația mea este foarte șubredă și că fericirea mea depinde foarte mult de ceea ce cred oamenii despre mine. Al doilea lucru: am făcut voluntariat în Asociația Studenților de la Drept și voluntariatul ăsta m-a ajutat foarte mult să pot să lucrez în echipă, să fac proiecte. Totuși, decizia care a contat foarte mult a fost că, în unul din teambuilding-urile pe care le făceam în cadrul asociației, am cunoscut-o pe Diandra. Ea a fost acel personaj care a venit și a fost ca un fel de ghid în perioada în care eram rănit după relație.
R: Se poate ca Diandra să fi fost reprezentat omul potrivit la momentul potrivit?
C: A fost omul potrivit. Momentul era foarte nepotrivit, pentru că i-am făcut și ei foarte mult rău. Eu nu eram omul potrivit atunci, astfel tendința mea la început a fost involuntar să-i fac foarte mult rău. Cel mai mare noroc al meu a fost faptul că ea a avut răbdare cu mine. A știut să pună limite atunci când a fost cazul, astfel în momentul în care am conștientizat că sunt pe cale să pierd din nou un alt om important pentru mine am realizat și că atâta timp cât nu o să învăț lecția respectivă, o să se tot repete suferința mea.
R: A fost respectiva perioadă și momentul în care s-a născut pasiunea pentru dezvoltarea personală?
C: Da, deoarece pasiunea pentru dezvoltare personală a început în anul 2017, undeva în luna februarie, când eu eram în sesiune la facultate. Eram anul III și dădeam examen la Drept Comercial. De când începuse Anul Nou, timp de 2 luni eu le spusesem tuturor că o să merg la sală. Într-o zi eram acasă, nu mai aveam chef să învăț și cum tot zic de două luni că mă duc la sală, mi-am făcut repede bagajul. Și a fost un sentiment atât de plăcut, pentru că ieșisem din tot stresul ăsta. Și mai aveam încă o dorință pe lângă sală, să încetez să mă mai culc la 3-4 dimineața, să mă joc FIFA până atunci și în schimb să mă trezesc la 6 dimineața, ca să pot merge la sală. Îmi puneam alarma, vedeam că sună și tot amânam până la 8 jumate ce mă trezeam. „Mamă…iară am ratat, iar nu mă duc la sală”. A doua zi dădeam, mă trezeam la 7, după aia la 6 jumate, până am reușit să mă trezesc și când am reușit să mă trezesc, am zis: „Ok, dar acum ce fac? M-am trezit și n-am ce să fac, mă plictisesc!”, așa că m-am culcat la loc”. A doua zi am zis „Bă, nu, hai să mă duc la sală”, îmi și făcusem bagajul de seara trecută. A durat două săptămâni doar ca să mă trezesc. Dar de atunci am numit chestia asta provocarea dimineții sau cum sună mai bine în engleză „The Morning Challenge”. Am început să postez pe net și toți colegii mei știau chestia asta. Astfel, într-o zi mi-a zis cineva „Bă, uite, eu fac sală, dar în timpul ăsta mai și citesc.” Așa că m-am gândit să o adaug la rutina mea și am început să fac chestia asta. Ne făcusem un grup pe Snapchat în care ne trezeam cu toții și ne făceam poze. Astfel am aflat de un coleg care în loc să se ducă la sală sau să citească, el se ducea la niște cursuri de public speaking. Și mi-am dat seama că și mie mi-ar fi de folos să mă duc. Și fără să-mi dau seama, m-am ocupat de trei lucruri: de corpul meu, adică munceam la sală; de mintea mea, citind; după aia și îmi place să cred că de sufletul meu. Pentru că îmi depășeam o frică. Mă luptam cu frica, frica de a vorbi în public și cumva acestea au fost mereu direcțiile în care eu am mers cu dezvoltarea personală, minte, corp și suflet.
R: Ce te-a determinat însă să iei decizia de a le transmite valorile tale și celor ce nu te cunoșteau?
C: : Prima și prima dată când am postat, a fost tot în 2017 și tot pe Snapchat. Făcea parte din toată rutina asta. Ziua începea cu The Morning Challenge la 6 dimineața și se termina seara. Cu un story la 10 fix, o poză cu un citat care mi-a plăcut mie în ziua respectivă. Și ca să vezi că Diandra chiar a fost omul potrivit, ea urmărea ce făceam eu. Și pentru cinci luni de zile, a făcut screenshot constant la toate story-urile pe care le puneam. Tot ea mi-a zis într-o zi. „Nu ai vrea să faci un cont de Instagram cu citatele ăstea?”/„ Și cine crezi că s-ar uita la așa ceva?”/„ Tu nu știi…sunt o grămadă de oameni pe Instagram care postează așa ceva, dar în engleză”.
Eu pe atunci nu foloseam Instagram. Și ne-am luat ca proiect chestia asta. Împreună, ne-am făcut un cont de Instagram care se numea „Gold Cards”, era în engleză. După un timp, am început să le traduc și le pun și pe contul meu în română. După aia am început să postez și cărțile pe care le citeam, adică le arătam celorlalți din cărțile pe care le citeam, combinat cu programul de la sală. Și după aia bila s-a tot mișcat. Așa s-a făcut din ce în ce mai mare. Nici măcar nu mi-am dat seama că se întâmplă lucrurile astea. Simțeam că asta e activitatea mea, că eu postez și o fac atât de natural și îmi vine atât de simplu încât nu m-aș vedea făcând altceva.
R: Totuși, aveai o carieră și în domeniul notariatului. Ce ai hotărât să faci în legătură cu asta?
C: După tot ce se întâmplase, mi-am dat seama că nu mai vreau să mă fac notar. Am depus jurământul la notariat dar, toată lumea știa că după ce depun jurământul mă duc să semnez ordinul de suspendare. Știind că vreau să mă fac notar, nu voiam să fac niciodată bani din activitatea asta. Mi-a fost frică să scot o carte pentru că m-am gândit că o să creadă lumea că fac asta pentru bani, cu toate că eu deja aveam undeva la trei ani de activitate pe Instagram. În momentul ăla aveam 110.000 de urmăritori în comunitate. Pentru noi oricum era enorm la momentul ăla. Și am zis că scot 5.000, că m-a încurajat prietenul meu. Ne-am gândit că o să încercăm să dăm peste 10.000, că oferim și noi cartea comunității și că o să se termine acolo. Însă, am avut după cerere din ce în ce mai mare. Diverta și Book City au venit la noi să ne bage cartea în magazin. Am primit oferte de la cei care doreau să lucreze pentru noi, pentru reclame, să ne facă site-ul mai bun. Chiar credeam că putem să mergem undeva în direcția asta. Și uite că 2 ani mai târziu am ajuns la: 40.000 de de cărți vândute „Arta de a te iubi”; 6.000 de Gânduri; 2.000 de agende; 2.000 de calendare și 1.200 de jurnale.
R: Au existat de-a lungul timpului niște piedici care să te facă să renunți la întreg proiectul sau să te facă să iei o pauză?
C: Cred că mereu există acest gen de situații. Dar cu adevărat să fie una care să mă pună atât de tare la pământ și să mă facă să regândesc cumva toată situația în care mă aflu nu a existat. Stăteam și mă gândeam ce ar putea să se întâmple și să fie atât de grav încât să-mi reactualizez traseul și să nu mai fac chestia asta. Și…mi-am dat seama că nu ar putea să fie nimic. Cred că singura problemă care ar putea să fie, e să realizez într-un alt mod că, eu chiar am făcut rău cuiva cu adevărat. Dar, cât timp o să văd că există oameni care cu adevărat se folosesc de informații nu o sa mă opresc. Proiectul realizat necesită mai mult timp, decât mi-ar fi cerut notariatul, pentru că vin la 9 dimineața și ca să vezi, acum e 6 și încă stau fără nicio problemă la interviu, aici la birou. Adică mult mai mult decât dacă te-ai duce la un job în mod normal. Sunt 9 ore de când sunt la birou și nu știu dacă vezi, am o energie foarte bună. Sunt foarte fericit și sunt ok că sunt aici. Pentru că îmi place atât de mult, sunt absolut sigur că indiferent de ce se va întâmpla, o să găsesc o soluție, o să rezolv acea problema sau să trec peste acel obstacol. Și o să merg către direcția în care mi-am propus. Eu la începutul anului 2022 mi-am propus multe lucruri mărețe. Nu s-au întâmplat niciunul și am fost dezamăgit la un moment dat. A venit războiul. A venit inflația, au venit foarte multe lucruri, care ne-au dat foarte tare peste cap, pentru că dupa cum vezi, eu nu sunt un business man. Eu nu știu neapărat cum se conduce un business, dar sunt deschis mereu să învăț. Și când am văzut că lucrurile nu merg bine, am pus mâna și am învățat ceea ce trebuie sa fac.
Dar cu toate că obiectivele noastre nu au ajuns la un bun sfârșit, ceea ce a contat întotdeauna a fost faptul că eu am continuat să muncesc pentru obiectivele mele. Trebuie să fi fericit și mândru de cine ai devenit, încercând să depășești obstacolele care s-au pus în calea ta. La începutul anului 2023 o să-mi aleg niște obiective mărețe și poate din nou nu o să le ating. Dar mi-am dat seama că nu contează ce s-a întâmplat, ci contează cine am devenit eu în timpul ăsta. Am devenit un om și mai pasionat, un om puțin mai înțelept atunci când vine vorba de finanțe și business în sine, pentru că tre’ să învăț și chestiile astea. Și am devenit puțin mai puternic în anul ăsta, fiindcă au fost foarte multe obstacole care cred că au venit tocmai ca să-mi arate că suntem pe drumul cel bun. Așa că nu, nu cred că pot să zic că s-a întâmplat ceva încât să mă convingă să renunț la ceea ce fac și nici nu cred că se va întâmpla.
R: Se presupune că învățăm toată viața. Astfel, bănuiesc că încercând să îți atingi obiectivele , vei face lucruri semnificative, care o să-ți aducă mulțumire.
C: Lucrurile semnificative s-au întâmplat deja. Și nu mă refer aici la cifre, pe Instagram sau la vânzări, cu toate că sunt uimitoare. Sunt 220.000 de oameni pe Instagram, 290.000 de oameni pe Tik-Tok, 100.000 de oameni pe Facebook. Sunt 600.000 de oameni care urmăresc ceea ce facem. Sunt peste 50.000 de produse vândute. Dar nu sunt niciodată lucruri semnificative. De ce? Pentru că mereu omul o să vrea mai mult, cum am zis, obiective și mai mari, și mai mari, și mai mari. Lucrurile semnificative s-au întâmplat deja. Am cunoscut-o pe Diandra, care chiar este un om deosebit și face parte din identitatea mea așa cum face parte din povestea mea. Ea lucrează cot la cot cu mine, este un om de nota 10, este un om de la care am învățat o grămadă de chestii și este omul care a fost cu mine cand nimeni nu era. Acesta este unul din cele mai mărețe lucruri, pentru că ea este femeia cu care eu o să am o familie. Cel mai mare obiectiv; ca să revin, nu sunt banii, nu sunt mașinile, nu este faima, ci este să-ți întemeiezi o familie, care să fie fericită; pe care să o ajuți și să o susții în propriul proces, din viața lor.
R: În ce mod dorești să-ți ordonezi cele două priorități, familia și munca? Din ceea ce spui, familia are un loc important în viața ta.
C: Vreau să îmi formez o echipă foarte puternică și autonomă în același timp, în sensul că ei să poată să funcționeze cu foarte puțin ajutor din partea mea. Deja se întâmplă lucrurile acestea, eu în momentul ăsta doar mai vin la birou, îmi scriu textele, le filmez. Și după aia restul lucrurilor se întâmplă fără mine. Intenționez să am undeva la două-trei ore pe zi în care să muncesc, dar două-trei ore cum să zic, focus total. Dar în mare parte o să vreau să pot să mă concentrez foarte mult pe familie și pe mine însumi, mai ales dacă îmi prioritizez lucrurile astea cum trebuie.
R: Deschizând subiectul despre tine însuți, cum îți valorifici timpul liber?
C: Tenis. Îmi place foarte mult să mă joc. Îmi place în general aventura, adică dacă îmi dai să fac un sport periculos, sunt primul. Îmi place sportul foarte mult, chiar mă regăsesc. Am făcut sală, box în general, așa că prin asta mă relaxez. Dar cel mai cel mai mult, dacă aș putea să nu mai fac nimic toată viața asta și doar să fac o singură, singură chestier, ar fi să mă duc în toate țările străine care au locuri istorice, să aflu cum s-au dezvoltat civilizațiile. Dar dacă e să fiu în România, cred că modul preferat de a petrece timpul este să fiu laolaltă cu prietenii mei. Să stăm să ne jucăm ping-pong, poker, ori să ne luăm boxele și să ascultăm muzică, să dansăm, să mergem să ne plimbăm pe munte. Îmi place să am oameni în jurul meu. Sunt un tip foarte sociabil, cu toate că îmi place ideea de a fi singur. Dar, dacă ar fi să aleg cum sa îmi petrec viața, aș face-o în jurul oamenilor care îmi plac cel mai mult.
R: Dacă ți-aș oferi o frază prin care să te descrii, care ar fi aceasta?
C: : Întrebarea asta îmi place foarte mult, fapt pentru care se regăsește și întruna din temele din carte „Cine ești cu adevărat?”. Și am luat foarte personal întrebarea asta, în sensul că, în 2016, atunci când eram în relația toxică, am realizat că eu nu știu cine sunt. De atunci am început călătoria asta spre cine sunt eu cu adevărat; astfel într-o propoziție, o frază mai mult: „Sunt un om pasionat de scris, de fricile interioare și vindecarea lor. Care muncește pentru pasiunea sa. Care încearcă constant să găsească aspecte noi ale vieții și ale cunoașterii de sine. Și un tip care este cu totul și cu totul îndrăgostit de ceea ce înseamnă viață. Dar în același timp, mereu temător că nu o trăiește la maxim”.
R: Ce sfaturi dorești să le transmiți tinerilor care au probleme cu încrederea și iubirea de sine și ce ar trebui să facă?
C: Ceea ce propun este să îți iei două-trei săptămâni și să încearci să faci niște chestii pentru mintea ta, pentru sufletul tău și pentru corpul tău. Mie sala îmi place foarte mult, nu neapărat sală cât sportul. Sportul creează disciplină în viața ta și disciplina creează încredere. Pentru că atunci când ești disciplinat, ai încredere în tine că poți să faci lucruri chiar și atunci când nu vrei. Chiar și atunci când nu ai chef. Și asta îți dă un sentiment de încredere. Pentru că tu știi, în cazul în care s-a întâmplat ceva, poți să ai grijă de tine însuți. Asta trebuie, să ai încredere că dacă s-ar întâmpla ceva, o să fi bine. Orice sport poate să te disciplineze, nu trebuie mai mult de două-trei săptămâni doar ca să prinzi gustul că după aia o să meargă de la sine. Ceva pentru mintea ta, adică să citești niște dezvoltare personală sau spirituală, lucruri care să te ajute să schimbi tiparul de gândire. De exemplu, cartea Alchimistul, te învață că tot ceea ce căutai vreodată nu era în exteriorul tău. Ci se găsește în interiorul tău. Și suntem cumva pierduți în societate, pentru că ne ducem după toate lucrurile care credem că o să ne facă fericiți: mașini, faimă, bani etc. Când, de fapt, în momentul în care te doare pentru prima dată puțin mâna sau piciorul sau te tai, realizezi ce frumoasă era viața când nu te durea chestia respectivă. Realizezi că ar trebui să apreciezi și să fi recunoscător mai des pentru lucrurile pe care le ai. Ceva pentru sufletul tău și recomandarea mea pentru suflet este să depășești o frică, să înveți să treci de o frică, să depășești tocmai ca să vezi că nu moare nimeni când îți depășești o frică sau când o asculți. Ba chiar e foarte frumos sa vezi cum o depășești. Eu am recomandat tuturor persoanelor să încerce a face schimbări în viața lor pentru 90 de zile. Cu toate că sună mult 90 de zile, asta a fost provocarea pe care eu am lansat-o pentru toți din comunitatea noastră. Jurnalul „Arta de a te Iubi” este de fapt un program de transformare a încrederii în sine în timp de 90 de zile. Pentru că în momentul în care tu înveți pentru prima dată să ai grijă de tine și de propriile tale nevoi, realizezi pentru prima dată cât de puternic ești de fapt. În același timp, începi să ai curaj și să renunți la a mai convinge oamenii să te accepte. Și asta ce face? Eliberează un foarte mare spațiu din viața ta. Și Universul niciodată nu lasă un vid. Universul umple mereu orice fel de loc. Lasă spațiul ăsta în care o să vină oamenii care sunt potriviți pentru tine.
„Ceva pentru minte”:
- Curajul de a nu fi pe placul celorlalți – Ichiro Kishimi, Fumitake Koga
- Obstacolul e calea – Ryan Holiday
- Atitudinea e totul – Jeff Keller
- Suflet neînlănțuit – Michael A. Singer
- Când totul se schimbă, schimbă totul – Neale Donald Walsch
- Alchimistul – Paulo Coelho
- Puterea prezentului – Eckhart Tolle
- Conversații cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch
- Secretele succesului – Dale Carnegie
- De la idee la bani – Napoleon Hill