Vai, ce frumos e să fii tânăr! E o plăcere! Ți se reamintește tot la al doilea pas că tu nu o să le plătești pensia părinților tăi, că generația ta e aia născută cu tehnologia în brațe (și nu știți să faceți nimic fără ea), că generația „ultima literă din alfabet” este a celor care nu știu decât să se plângă, vor totul de-a gata, sunt prea sensibili și lași și mereu sunt prea mici pentru anumite lucruri, până când nu mai sunt și trebuie să le știe pe toate.
Sună a exagerare toată lista asta, dar nu e.
Bun, avem tehnologia mai la îndemână decât adulții. Și? Pandemia ne-a demonstrat că e de mare ajutor și că trebuie să știm să o utilizăm. În loc să ne săriți în cap, putem să învățăm împreună să o folosim. Nu cred că ar fi o surpriză să aflați că tinerii au mai multă răbdare să explice decât adulții. Și aici mă refer și la un elev care ar putea să își ajute profesorul, că știm toți cât de praștie este învățământul online. Cât despre nimicul pe care știm să îl facem fără internet, ne cerem scuze că nu se mai predau lucruri folositoare și că avem nevoie de altă sursă de informare?!
Ok, hai să trecem la problemele mai serioase. Anul ăsta s-a văzut adevărata valoare a românilor și capacitatea lor de a organiza și gestiona probleme. Mai exact, cât de inexistente sunt aceste abilități la noi. Am fost și suntem într-un haos total din toate punctele de vedere. Dar ce i-a afectat pe tineri a fost, evident, sistemul de învățământ.
Nu mai amintesc cât de învechit și prost structurat este; vreau doar să amintesc cazul de la Facultatea de Litere și Limbi Străine de la UniBuc și cel de la Facultatea de Drept, tot de la UniBuc.
Într-unul studenții sunt abuzați, batjocoriți și terminați psihic, iar în celălalt s-a trezit unu’ că nu-i convine că i-au trecut studenții la examen și n-are destui restanțieri.
Decanul facultății de Drept UniBuc a fost dat în judecată de sute de studenți în urma scandalului. Care scandal? Ăsta: Student la Drept UniBuc: S-a anulat un examen pe motiv că au trecut prea mulți!
Cum anume sunt tinerii ăia plângăcioși și sensibili? A ajuns normalitate tratamentul inuman al cadrelor didactice și dorința de a da teste și examene aproape imposibil de trecut?
Greșim noi că nu ne convine să-și șteargă picioarele de noi ca de preș câte un „profesor”, care clar n-are ce căuta în sistemul de învățământ?
Și referitor la cei din învățământul preuniversitar, sunt elevii de vină pentru cele 200 de materii înghesuite, schimbarea a minim doi miniștrii într-un an școlar și alte n modificări făcute numai de dragul de a fi făcute? Aici chiar nu e vorba despre lamentări, e vorba despre a fi obosit și sătul de setea de putere a altora. Iar faptul că rezultatul acestor adevărate probleme este decizia tinerilor de a pleca din țară nu ar trebui să reprezinte o surpriză și nu ar trebui să fie considerat lașitate.
Într-un mod foarte dur spus, și care probabil îi va determina pe mulți să se revolte, tinerii nu sunt responsabili să stea să îndure și să repare tot ce au distrus cei dinaintea noastră și ce n-au fost în stare să repare singuri în cei peste 30 de ani de democrație despre care se tot laudă.
În special când sunt tratați în modul în care sunt tratați, adică partea cu „tu ești încă prea mic prentru asta”, ca la scurt timp după să ți se spună că tu trebuia deja să știi anumite lucruri și că trebuie să te implici și să te descurci.
Ce vreau eu să transmit cu toată povestea asta ar fi că soluția pentru a-i determina pe tineri să se implice și să vrea să ajute la a pune țara pe picioare nu este umilința, bătaia de joc, lucuri făcute parcă împotriva lor și zero interes pentru cum se desfășoară educația în România.
Iar dacă o să continuăm să facem chestiile astea, atunci măcar să nu ne mai mirăm că ne transmit ca ultimul să stingă lumina.
Sursa foto: Unsplash/Steven Lasry (@stevenlasry)
