românul

Salut! Aveți un minut să vorbim despre cum este românul crescut în comunism, acel român veritabil? E așa, ca o rețetă nici prea lungă, nici prea complexă, a-i cărei pași trebuie urmăriți cu atenție și îndepliniți cu strictețe, dacă vrei să spui despre tine că ești român până în măduva oaselor. Are 4 elemente, și începem așa:

  1. „Generația asta nu îmi va plăti mie pensia”

E greu să acceptăm că vremurile chiar se schimbă, și posibilitățile și oportunitățile pe care le are generația asta sunt atât de diferite de orice a fost acum 30 de ani, când românul nu știa decât de comunism. Ce știm noi cel mai bine e să comentăm și să nu fim mulțumiți de nimic. Generația asta, din care fac și eu parte, nu suntem neapărat proști și inculți, cât pur și simplu avem niște întrebări pe care voi n-ați avut curajul să le puneți, că oricum nu s-ar fi schimbat nimic, că doar de aia se chema comunism. Dar acum ne dăm cu pumnii-n piept că suntem țară democrată. Păi hai să nu fie așa numa pe hârtie și să facem în așa fel încât să avem cu adevărat un cuvânt de spus de fiecare dată când se decide ceva. Hai să punem întrebări incomode și să încercăm să facem lucrurile în avantajul nostru, nu al marionetelor care sunt în conducere pentru a încălzi un scaun și a mări un buzunar.

Rupe-te de mantalitatea îngustă și vorbește cu copilul tău despre educația sexuală. Dacă îi explici pruncului tău ce e ăla prezervativ, nu-i distrugi copilăria!

Și ar mai fi o chestie. Tot în viziunea adulților de acum, noi suntem și nerespectuoși și răspundem înapoi. Sorry, dar nu e așa. Una e să răspunzi înapoi, și alta e să nu fii de acord cu un adult și să ai altă viziune asupra anumitor lucruri. Să facem diferența dintre argumente și „răspunsul înapoi”. Ați avea numai de câștigat dacă, în educația aia pe care n-o avem, copilul ar învăța atât acasă, cât și la școala, să își formeze singur o opinie și să o susțină cu argumente bine fundamentate, nu să gândească în permanență mami și tati pentru el, ca după aceea tot ei să se întrebe de ce e ca un sac de cartofi, pe care unde îl pui acolo stă, și nu se apără puțin sau nu luptă pentru ceva mai bun. Dacă accepți orice, nu-ți plătești nici pâinea, d-apoi pensia părinților?!

  1. „Pe vremea mea….”

Exact ce ziceam și mai devreme, au trecut niște ani, s-au schimbat niște chestii. Comparația asta nu își are locul tot timpul. „Pe vreme mea școala era școală”. Da dom’le, da era până sâmbătă inclusiv și nu erau 17 materii înghesuite, dintre care 14 fără sens sau tratate cu superficialitate și ca „materii de umplutură”. „Pe vremea lu’ Ceașcă era mai bine”. De ce? Că aveai bani, da’ n-aveai ce cumpăra cu ei? Că aveai 15 grade în casă dacă le adunai din toate camerele? Nu zice nimeni că ce e acuma e perfect, dar e mai bine și ar putea fi și mai bine. Dar asta depinde de toți, inclusiv de ăia care comentează și înjură pe Facebook și pe alte rețele de socializare la absolut orice. Și… surpriză! sunt adulți. Din ăia de pe vremea ta. Niște specimene care n-au nimic mai bun de făcut, dar au acces la internet și, din păcate, ne încurcă pe restu’. Cu ei ce facem? Că nu numa’ „mucoșii” ca mine sunt  de vină.

Sursa foto: Andrei Pandele
https://royalmind.wordpress.com/2014/01/27/andrei-pandele-fotografii-interzise-din-perioada-comunista/
  1. Ipocrizia + 4. Snobismul (la pachet, în general)

Dacă cineva care a citit ce am scris până aici s-a simțit oricât de puțin cu musca pe căciulă, nu-i nicio problemă, că oricum n-ar recunoaște nici în fața Marii Adunări Naționale că asta e situația și cu asta ne confruntăm. Cântăm de ani de zile că vrem „o țară ca afară”, dar ce facem cu populația ei? Când vom înțelege că nu putem adopta niciun „model suedez” sau „sistem japonez”, sau ce țară mai vreți, luați-le și-n ordine alfabetică dacă vă place cum sună, atâta timp cât problema reală e poporul și felul în care reacționăm la anumite lucruri. Nu știm să gestionăm probleme și suntem varză la organizat, dar avem pretenții. Ne știm ține cu nasu’ pe sus în cele mai proaste momente, și plecăm capul când nu trebuie. Noi știm să le facem pe toate, dar nimic cum trebuie.

E trist, dar situația actuală o dovedește. Noi nu avem virus, nu ne trebuie măști și ne cipează Bil Gheiț, că îl interesează pe el la ce biserică se duce tanti Lucica de la etaju’ 3. Bancurile de pe Facebook au și adevăr în ele, dacă voia cineva să ne „cipeze” erau gata într-o săptămână și n-aveau nevoie decât de restaurantele de fast-food, că noi nu ne vaccinăm că nu știm ce este în vaccin, da’ băgăm ca nesătulii parizer și crenvurști și KFC.

Și dacă tot am menționat de biserică, mi-am dat seama că m-am găsit eu să comentez și să am pretenții că lumea va înțelege și își va schimba cât de cât comportamentul, în țara în care se merge în grupuri organizate la pupat de moaște și tablouri care-ți fac cu ochiu-n întuneric. Educația e mereu pe ultimul loc aici, dar noi vrem model cu picățele la guvernare.

Știu, iar a venit „deșteapta de mine” să se lege de toți. Sorry, not sorry!

Sursa foto: mizeriaistoriei.wordpress.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here